Locație: strada Mitropolitul Filaret
Mai jos puteți urmări secvența filmată în prejma gării Filaret
Gara Filaret & Dealul Filaret
Cartierul Filaret, una dintre puținele zone bucureștene cu o topografie non-plată, s-a format prin unirea mai multor mahalele. Începând cu secolul XIX, această zonă devine motorul industrial al orașului.
Gara Filaret a fost prima gară din București, deschisă în octombrie 1869, cu ocazia inaugurării primei linii de cale ferată din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești, calea ferată București–Giurgiu. Numele gării provine de la cel al dealului Filaret. Ruta ferată și implicit nodul feroviar erau în posesia companiei fondate de inginerii britanici John Trevor Barkley și John Staniforth.
Construcția constă într-un parter și un etaj, marginile clădirii închizându-se spre șine pentru a forma o hală în care intrau toate cele 3 linii de cale ferată. Hala peronului este marcată de un fronton triunghiular peste linia acoperișului, corpului principal. Acoperișul halei este ridicat pe o structură metalică, așezată pe zidurile paralele ale construcției, decorată cu arce.
Apasă aici pentru a vedea harta cu toate locațiile
Duminică la ora șase
- creat în 1966
- regia: Lucian Pintilie (debut)
- scenariu: Ion Mihăileanu (Mordechai Buchman) și Lucian Pintilie
- direcția de imagine: Sergiu Huzum (debut)
Duminică la ora șase are loc în România, în 1940 și prezintă povestea de dragoste dintre Radu și o tânără studentă la arhitectură pe nume Anca. Aceștia se îndrăgostesc fără a cunoaște identitatea celuilalt, după ce se întâlnesc întâmplător la un bal mascat. Infiltrarea huliganică a unui grup de fasciști la acest bal îl pun pe Radu în situația în care trebuie să intervină protectiv pentru abia cunoscuta Anca. Amândoi duc pe ascuns o luptă împotriva fascismului, rezultând într-o viață riscantă.
Filmul începe cu o serie de secvențe în care ne este prezentat personajul principal, Radu. Acesta este ales dintr-o mulțime de muncitori într-o scenă (ce se va continua ulterior în film) în care este dezvăluit faptul că făcea parte din organizarea unei greve la fabrică. Structura cronologică a acestei opere nu este una liniară, urmând scena recrutării sale, când primește pseudonimul Ionache, iar de-a lungul filmului, între capitolele ce-i definesc povestea, fiind arătată o scenă în care mai mulți oameni sunt spectatori la un eveniment în curtea interioară a unui bloc. Importanța acestei întâmplări este arătată spre finalul filmului când misterul inserării ei este dezvăluit.
Pe măsură ce filmul avansează, putem urmări evoluția celor doi protagoniști în viața lor personală, dar și evoluția relației lor pornind de la necunoscuți și ajungând la o tentativă de viață de cuplu. Această tentativă se dovedește a fi incompatibilă cu lupta necesară revoluției la care pun umărul, cele două destine unindu-se într-un mod tragic până la final.
Una dintre marile realizări cinematografice ale debutului în lungmetraj al lui Lucian Pintilie este racordarea la curentele artistice contemporane din universurile cinematografice vestice, temele de inspirație din film fiind vizibile și atribuite influenței Noului Val francez, foarte popular la acea vreme, dar greu de adus pe plan local din cauza cenzurii.
Știați că...
- Filmările au avut loc în perioada 11 ianuarie - 22 mai 1965. Scenele exterioare au fost filmate în București, iar cele interioare în Studiourile Buftea. Cheltuielile de producție sunt estimate la 3,7 milioane de lei.
- În 1966, la Mamaia, primește Premiul special al juriului și Premiul de interpretare feminină (Irina Petrescu). A fost prezentat la 4 martie 1966 la Festival Internacional de Cine de Mar del Plata din Argentina sub denumirea El domingo a las seis unde a câștigat mai multe premii: Premiul special al juriului, Premiul "Opera Prima", Premiul mișcării de experiment și cinecluburi, Premiul special al criticii, Premiul de interpretare feminină (Irina Petrescu).
- Filmul a întâlnit mai multe probleme din cauza cenzurii acelei perioade atât pe durata producției, cât și după terminarea filmărilor propriu-zise, când cenzorii au început să decidă ce poate rămâne în film pentru a nu supăra autoritățile. De altfel, în film sunt numeroase paralele la regimul totalitar sub care România se afla, dar acestea sunt puse pe seama fascismului - o tehnică întâlnită în filmul socialist românesc pentru evitarea cenzurii.
- După premiera filmului a avut loc o serie de discuții între cineaștii acelor ani, în care au fost avute în vedere procedeele și limbajul folosit de realizatorii acestui film, cât și reacțiile publicului după prezentarea filmului. Reproșurile aduse erau de natură politică în principal, regizori precum Mihai Iacob, Geo Saizescu sau Mircea Drăgan considerând că "filmul nu ne aparține deloc nouă, nici din punctul de vedere al ideii, nici din cel al culorii locale (...), figurile nu sunt reprezentative".
- De cealaltă parte avem regizori care au susținut acest film (Manole Marcus, Iulian Mihu, Ioan Grigorescu, Aurel Miheleș, Mirel Ilieșiu, Dumitru Fernoagă), ideea lor fiind sintetizată de regizorul Victor Iliu, care conchide: "Prin opțiunea lui formală, filmul reprezintă intrarea cinematografiei noastre în rezonanță cu experiențele și formulele artistice ale cinematografului modern"
- Criticul Alex. Leo Șerban consideră că filmul, deși este făcut la comandă și "are de toate"(„povestea despre lupta ilegaliștilor cu regimul capitalist, în anii 30 - cu comuniști "buni" și oameni ai siguranței "răi"”), totuși, „sigur pe materialul său politic-corect, Pintilie își permite să deturneze, obraznic, mesajul dorit de autorități printr-o manevră extrem de abilă: se inspiră, pentru partea formală a filmului său, din filmele Noului Val francez.”
Distribuția:
Irina Petrescu — utecista Anca, studentă la Facultatea de Arhitectură
Dan Nuțu — utecistul Radu, muncitor
Graziela Albini — activista comunistă Maria (menționată Grațiela Albini)
Eugenia Popovici — mama Ancăi
Dorina Nila-Bentamar — fata de la mare, ilegalistă utecistă
Eugenia Bosînceanu — mama lui Radu
Marcel Gîngulescu — Tudor, tatăl Ancăi, profesor de muzică
Costel Constantinescu — librarul, vânzătorul multiplicatorului
Constantin Cojocaru — puștiul, ilegalist utecist
Ștefan Bănică — huligan legionar (nemenționat)
Petre Gheorghiu-Goe — huligan legionar (nemenționat)
Cătălina Pintilie — Ioana (nemenționată)
Florian Pittiș — tânărul dansator din parc (nemenționat)
Carmen Galin — fata din Gara de Nord (nemenționată)
