București, România
+40 773 973 116
straziledefilm @gmail.com

Filme

Proiectul Străzile de film implică conturarea unui circuit turistic ce are ca scop promovarea culturii urbane bucureștene prin redescoperirea locațiilor faimoase din cinematografia românească. Conjuncția dintre cinematografie și oraș conturează o dimensiune de observație asupra contextului istoric, arhitectural și social. Mai jos aveți filmele curatoriate în cadrul primei ediții a proiectului.

Locație: Palatul Universul, strada Ion Brezoianu 21-25

Mai jos puteți urmări secvența filmată la Palatul Universul

 

Palatul Universul

Palatul Universul a fost realizat ca sediu pentru ziarul Universul în prima jumătate a secolului XX. Corpurile A și B de astăzi ale Palatului Universul s-au construit intre 1926-1930, urmând planurile lui Paul Smărăndescu.Palatul este un monument reprezentativ pentru perioada de tranziție dintre tradiționalismul și masivitatea specifice stilului neoromânesc și detaliile geometrice tipice modernismului.

Întreaga proprietate, cu tot cu curte, măsoară 4.411 mp, iar deținător majoritar al acțiunilor a fost, până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Stelian Popescu, care s-a refugiat în Elveția după 23 august 1944. Fiind declarat criminal de război , întreaga sa avere a fost confiscată de regim, ziarul continuând să apară încă o vreme sub noua conducere. După 1953, în locul societății "Universul" au funcționat redacția și tipografia ziarului "Informația Bucureștiului", iar după 1989, pentru o perioadă de aproximativ 10 ani, ale ziarului "Libertatea".

Apasă aici pentru a vedea harta cu toate locațiile

Cuibul de viespi

  • creat în 1987
  • regia: Horea Popescu
  • scenariu adaptat după piesa de teatru ,,Gaițele” a lui Alexandru Kirițescu
  • direcția de imagine: Vivi Drăgan Vasile
  • coloana sonoră: Paul Urmuzescu

Cuibul de Viespi pictează o adevărată frescă a Bucureștiului ,,de altădată”, cu farmecul său dulce-amărui. Atenția centrală a filmului cade pe cele trei ,,viespi" (sau ,, gaițe”), trei cucoane care, deși excelează în bârfă, meschinărie și egoism, reușesc într-un mod paradoxal să câștige simpatia privitorilor. Diverse tipologii umane specifice epocii sunt dezvăluite privitorilor printr-o galerie de personaje mercantile, superstițioase și măcinate de idealuri pitice, dar care epatează prin intensitatea energiei lor cotidiene.

Gheorghe  Dinică și Marin Moraru realizează o performanță memorabilă interpretând rolurile lui Georges, respectiv lui Ianache –  în încercarea lor de a rezista acestui univers patronat de către cele trei femei meschine care, în aparență, se urăsc de moarte.

Filmul prezintă viața burgheziei din centrul Bucureștiului, pornind de la cele trei surori din familia Duduleanu. Ele alcătuiesc matriarhatul și nu lasă loc niciunei alte persoane să stea la cârma acestei familii. Toate personajele trăiesc cu impresia că fac parte din “lumea bună” a orașului și că sunt situați la un nivel cultural mai elevat decât cei ce orbitează în jurul lor. În ciuda acestor pretenții, comportamentul le dezvăluie, de fapt, natura umană obișnuită, alcătuită din ambiții și porniri laice precum: goana după avere, bârfitul excesiv și preocuparea de a ironiza și judeca pe cei din jur după bunul plac.

Acțiunea principală se desfășoară în jurul tentativei de căsătorie dintre Margareta și tânărul jurnalist Mircea Aldea. Echilibrul fragil creat și menținut de către cele 3 cucoane este dat peste cap de momentul apariției în peisaj al Wandei, o rudă venită de la Paris. Francofilii familiei adoră acest oraș din snobism și îl imită cu fiecare prilej pentru a-și arăta ideea lor de rang. În urma descoperirii faptului că Mircea și Wanda deveniseră amanți, Margareta, încornorată, se sinucide. Acest element de tragedie, împreună cu comedia degajată de cele trei cucoane și alte personaje secundare precum servitoarea lor de origine germană, Fraila, perechea de fii ai familiei, Georges și Ianache, alături de soția sa Collette, alcătuiesc în Cuibul de viespi  una dintre cele mai importante comedii negre românești de dinainte de 1989.

Supra-tema filmului este moartea și indiferența morții în fața clasei sociale, a rangului și a avuției. Un exemplu al acestei supra-teme este scena în care cele trei cucoane se duc să ,,probeze” un sicriu în timp ce ridiculizează moartea și se consideră ,,deasupra” ei. 

În contrast, chiar dacă cele trei râd în fața acestor lucruri macabre și reușesc să transforme orice tragedie în comedie, celelalte personaje sunt devastate de moartea Margaretei.

Matricea toxică formată în interiorul ,,cuibului de viespi” este în sine unul dintre motivele principale pentru care Margareta nu are puterea necesară pentru a trece prin această primă decepție reală a vieții sale și alege calea sinuciderii. 

Finalul tragi-comic al lungmetrajului ne plasează în cripta familiei Deleanu.

Știați că...

  • Cuibul de Viespi este titlul original al piesei de teatru. 
  • Filmul reprezintă cea mai mare realizare regizorală a lui Horea Popescu și este una dintre cele mai bune adaptări ale textului lui Kirițescu.
  • Filmul pe care familia merge sa-l vizioneze la Cinematograful Apollo (actualul Palat Universul) este  La Răscruce de Vânturi  (1939) cu Laurence Olivier, Merle Oberon și David Niven, în regia lui William Wyler. Alegerea acestuia  este, în mod cert,  o referință la cum să va desfășura, în mod dezastruos, povestea centrală de dragoste.
  • Horea Popescu a adaugat câteva scene in plus față de textul original scris de Alexandru Kirițescu: crâșma de mahala (care copertează filmul), petrecerea din cavou (o secvență-cheie a filmului) , „agățarea” Wandei pe peronul gării (care  sugerează adevărata condiție a personajului), despărțirea dintre aceasta și Mircea (în scena trenurilor „paralele”, care pornesc în direcții opuse) și, în sfârșit, clipa de singurătate a Anetei Duduleanu.

Distribuția:

Tamara Buciuceanu-Botez — Aneta Duduleanu, văduva marelui moșier și comerciantului de cereale Tasse Duduleanu (1851-1936)

Coca Andronescu — Zoia, sora mai mică a Anetei Duduleanu

Ovidiu Iuliu Moldovan — Mircea Aldea, tânăr jurnalist

Raluca Zamfirescu — Lena, sora mai mare a Anetei Duduleanu

Gheorghe Dinică — Georges Duduleanu, fiul mai mare al Anetei, comerciant angrosist

Ileana Stana Ionescu — Fräulein („Fraila”), servitoarea austriacă a Dudulenilor

Marin Moraru — Ianache Duduleanu, fiul mai mic al Anetei, comerciant angrosist

Maria Ploae — Margareta („Margot”) Aldea, fiica Anetei Duduleanu, soția lui Mircea Aldea

Tora Vasilescu — Colette („Curvette”) Duduleanu, soția lui Ianache

Vivian Alivizache — Wanda Serafim, verișoara Margaretei, o tânără frivolă venită de la Paris

Constantin Diplan — Ernest, șoferul personal al lui Ianache, amantul Colettei

Theodor Danetti — antreprenorul de pompe funebre

Virginia Mirea — Zamfira, servitoarea din casa Anetei Duduleanu

Angela Radoslăvescu — Fräulein Eva, directoarea austriacă a Hotelului Minerva

Vasile Muraru — Ionică Țapu, soldat, ordonanța unui ofițer, iubitul Zamfirei

George Constantin — unchiul Michel, fratele surorilor Duduleanu

Mircea Albulescu — omul necăjit care bea la cârciuma „La leacu durerii”

Alexandru Repan — Al. Popescu, directorul ziarului

Aimée Iacobescu — Jenny Valeriu, fiica industriașului, pețitoarea soților Aldea

Simona Bondoc — Beatrice, proprietara unei case de mode

Julieta Strîmbeanu — Sevastia, soția unchiului Michel

Ion Cojar — Avram Valer (Armand Valeriu), mare industriaș

Cristian Ștefănescu — Cristi, șoferul lui Georges

Catița Ispas — soția industriașului Avram Valer

Aristide Teică — proprietarul florăriei

Camelia Zorlescu — prințesa Andronache, verișoara Colettei, care face trotuarul la Paris

Alexandru Georgescu — Căpruț, groparul de la Cimitirul Izvorul Tămăduirii

Emil Bozdogescu — recepționerul de la Hotelul Minerva

Gheorghe Tomescu — contabilul casei de comerț a familiei Duduleanu

Radu Panamarenco — negustorul care îi oferă bani Wandei pentru a-l însoți la Strehaia