București, România
+40 773 973 116
straziledefilm @gmail.com

Filme

Proiectul Străzile de film implică conturarea unui circuit turistic ce are ca scop promovarea culturii urbane bucureștene prin redescoperirea locațiilor faimoase din cinematografia românească. Conjuncția dintre cinematografie și oraș conturează o dimensiune de observație asupra contextului istoric, arhitectural și social. Mai jos aveți filmele curatoriate în cadrul primei ediții a proiectului.

Locație: Teatrul Nottara, bulevardul Magheru 20

Mai jos puteți urmări secvența filmată pe  bulevardul Magheru și în fața Teatrului Nottara

 

Bulevardul Magheru

Bulevardul Magheru a fost realizat în secolul XX, în perioada de domnie a regelui Carol al II. Acest bulevard purta inițial numele de Bulevardul Take Ionescu, după binecunoscutul om politic. Este realizat și proiectat după principiile urbanismului american specific anilor 20-30, ulterior Marii Crize Economice. Preluând noțiunile abordate și în proiectarea Manhattanului, clădirile poziționate de-a lungul bulevardului au cedat o amprentă cât de cât redusă pentru a echivala în verticalitatea volumetrică. Astfel, pionieratul și avangarda arhitecturală și urban din România, și poate chiar din Europa, a fost marcată de clădiri art-deco și moderniste, precum Blocul Algiu (prăbușit la cutremurul din 1977), garajul Ciclop (prima parcare supraetajată din țară), hotelul Lido, blocul ARO, blocul Carlton (prăbușit la cutremurul din 1940), blocul Scala.

În acest moment, după aproape un secol de la această grandioasă realizare urbană ce a transfigurat imaginea Capitalei, aproximativ 60 din cele 190 de clădiri ce formează bulevardul sunt încadrate în clase de risc seismic. Multe dintre cele ne-încadrate nu au fost expertizate.

Teatrul Nottara

Clădirea în care funcționează teatrul Nottara a fost construită de ing. Liviu Ciuley pentru fiul său, regizorul Liviu Ciulei în anul 1943. Inginerul Ciuley, supranumit și ziditorul Bucureștiului modern, acesta era patronul Societății Naționale de Construcții în perioada anilor 40. Printre realizările sale se numără mai multe clădiri, precum Palatul CFR sau noul sediu al Băncii Naționale Române.

Ca toate clădirile poziționate pe bulevardul Magheru, acesta respectă trama stradală, în schhimb Teatrul Nottara contrastează modernismul clădirilor de pe bulevard prin utilizarea elementelor decorative neoclasice. Acestea sunt observabile în registrul fațadei. Accesul ce este definit de o marchiză, precum și de un fronton cu arhitravă și antablament deasupra acestuia. La nivelul etajelor superioare, sunt prezenți baluștri decorativi la nivelul golurilor. Ritmul plinurilor și al golurilor este segmentat de pilaștri decorativi.

În ciuda contextului geo-politic, mai exact cel De-al Doilea Război Mondial, clădirea a fost finalizată în anul 1946 și a fost inaugurată sub numele de Teatrul Odeon pentru puțin timp, ca apoi să poarte numele de Teatrul Armatei. Ulterior, în anul 1960 acesta primește numele cu care este cunoscut și astăzi, anume teatrul Nottara, după numele actorului Constantin Nottara.

Apasă aici pentru a vedea harta cu toate locațiile

De trei ori București

  • triptic: Aterizare forțată, Întoarcerea, București
  • creat în 1967
  • regia: Horea Popescu, Mihai Iacob, Ion Popescu Gopo
  • scenariu: Horea Popescu, Mihai Iacob, Ion Popescu Gopo
  • direcția de imagine: Tiberiu Olasz (partea întâi), Ovidiu Gologan (partea a doua) și Vasile Oglindă (partea a treia).

De trei ori București este un film românesc din 1967, format din trei povestiri cinematografice distincte, a căror acțiune se desfășoară în București. Cele trei părți sunt scrise și realizate de trei regizori diferiți pentru ca fiecare dintre creatori să poate spună o poveste adaptată stilului lor pe tema propusă - în cazul de față - Bucureștiul.

Filmul a fost comandat cu prilejul aniversării de 500 de ani a orașului. Este o operă cinematografică construită sub forma unei "vederi".

Partea I e semnată de Horea Popescu și se numește „Aterizare forțată”. O portretizare vividă a orașului, cu cadre largi si continue, panoramând fie din mașină sau din avion toate arterele centrle și punctele de interes ale Bucureștiului, scurt-metrajul realizat de Horea Popescu pare a avea un rol mai mult documentarist decât o puternică perpectivă cinematografică. 

Partea a II-a este semnată de Mihai Iacob și se numește „Întoarcerea”. Prezintă, într-o ușoară antiteză cu prima parte, ni se înfățișează un oraș noir, tensionat și intrigant, care pare împresurat de amintiri uitate.

Partea a III-a este realizată de Ion Popescu-Gopo având drept titlu simplu „București” - o experiență colorată, dar de-a dreptul confuză - un tur al atracțiilor și divertismentului capitalei. 

Partea I

Acțiunea din Aterizare forțață se desfășoară în jurul unui pilot pe nume Mihai care așteaptă un răspuns la cererea în căsătorie pe care i-a făcut-o iubitei sale, Claudia. Cei doi se întâlnesc pentru o plimbare la bordul avionului său, acesta dorind s-o convingă să accepte mariajul cu ajutorul priveliștei. În ciuda aparentei iubiri dintre cei doi, când filmul ne introduce personajele separat reiese că cuplul trece printr-o perioadă dificilă a relației lor: el o ceruse de soție, dar ea nu oferise un răspuns încă. Claudia îi spune colegei ei de apartament că se va folosi de această ultimă cerere în căsătorie doar pentru a vedea Bucureștiul din avion și nu pentru a-i oferi un răspuns definitiv. Mihai, rece și calculat, o așteaptă numărând minutele în care ea a întârziat de-a lungul întâlnirilor celor doi, iar pentru a-și înainta propriul scop de a o convinge să accepte, plănuiește o farsă la bordul zborului cu o pretinsă defecțiune la trena de aterizare a avionului – care, ironic, chiar se întâmplă mai târziu. După o discuție în care cei doi sunt ca și despărțiți, situația disperată din urma defecțiunii avionului o face pe Claudia să se sperie și să se convingă de sentimentele pe care le are pentru Mihai, în ciuda diferențelor dintre cei doi. Scena se termină cu o aterizare forțată, final fericit și cei doi plănuind nunta pentru data de 1 august.

Partea a II-a 

A doua poveste, Întoarcerea, este despre un bărbat singur care și-ar dori să revină la fosta lui soție, în preajma anului nou, dar șovăie în a o face. Față de prima parte a filmului, mult mai dinamică și cu un dialog mai tăios, cea de-a doua se desfășoară mult mai lent și cu un aer puternic de nostalgie. Cuplul divorțat, cu doi copii, trece printr-un puternic sentiment de singurătate în preajma sărbătorilor, când se obișnuiește ca celebrările să fie petrecute alături de familie sau cei dragi. În ciuda atmosferei tensionate dintre ei, detaliile oferite nu par a fi suficiente pentru a înțelege mai precis ce s-a întâmplat în cuplu - bărbatul apărând deprimat și subjugat unei indecizii toxice, specifică unei persoane cu caracter depresiv, toxicitate care pare că a desfăcut și relația celor doi. Soția, în schimb, pare hotărâtă de ceea ce încă simte pentru el, bucurându-se subtil la posibilele semne de întoarcere din partea lui. Însă, de această dată, finalul nu mai pare să fie unul fericit, bărbatul alegând să rămână în indecizie. De-a lungul acestei scene apare și un videoclip muzical - prezent și în secvența de film extrasă pentru proiectul nostru -  redat la televizorul din locuința celor doi în timpul interacțiunii lor. Este prezentat un moment de cumpănă al relației, el părăsind-o, ca mai apoi să revină cu un brad și cadouri la terminarea videoclipului. Secvența pare că încearcă să spună foarte multe lucruri, finalul rămânând deschis, iar povestea fiind ca un mix dintr-o poveste noir care investighează când și de ce au "murit" sentimentele dintre cei doi.

Partea a III-a

Filmul se termină cu cea de-a treia parte, București: un tur muzical-coregrafic al orașului București în care ghidul este chiar regizorul - el jucând rolul unui nou-venit la București și bucurându-se de experiențele pe care are să i le ofere orașul. Un colaj imaginativ și amplu în clasicul stil al lui Gopo încheie filmul celebrând experiența vizitei la capitală.

Filmul a fost vizionat aproximativ 1 milion de spectatori în cinematografele din România.

 Distribuția:

Partea I

Ioana Casetti — Claudia, ghida de limba engleză de la O.N.T.

Traian Stănescu — aviatorul Mihai, iubitul Claudiei

Elena Sereda — muzeografa de la Muzeul Satului

Irina Bîrlădeanu — prietena Claudiei

Ion Pascu — comandantul aerodromului

Mircea Dumitru — starterul de la aerodrom

Marian Hudac — clientul de la terasă (nemenționat)

Partea a II-a

Ion Pacea — pictorul

Dana Comnea — soția pictorului

Ion Dichiseanu — solistul clubului de noapte

Doina Patrichi — fata în alb

Cornel Patrichi — tânărul

Iarodara Nigrim — femeia care vrea să ajungă la Teatrul Casandra

Gheorghe Ghițulescu — soțul femeii de mai sus

Lucia Boga — modelul, amanta pictorului

Partea a III-a

Ion Popescu-Gopo — bucureșteanul care-și așteaptă nepoata la Gara de Nord (nemenționat)

Fory Etterle — domnul în vârstă din Parcul Cișmigiu

Mircea Constantinescu — fotograful de demult

Dem Rădulescu — tânărul cu velociped

Toma Caragiu — domnul din „Căldură mare”

Jorj Voicu — feciorul din „Căldură mare”

Colea Răutu — coșarul

Pompilia Stoian — cântăreața 

Catița Ispas — doamna de pe Lacul Herăstrău